Izolarea termică a anvelopei cladirii

Presupune utilizarea raţională în alcătuirea anvelopei unei clădiri, a unor materiale care împiedică transmiterea căldurii interior-exterior (iarna) si exterior-interior (vara).

Materialele folosite în mod curent pentru izolare termică au conductivitatea termică şi densitatea reduse, sunt de natură organică sau anorganică şi se prezintă sub formă de plăci, blocuri, saltele etc. Proprietăţile lor şi domeniile de aplicabilitate sunt în general bine cunoscute, ca şi soluţiile constructive în a căror alcătuire sunt incluse: structuri omogene uşoare, structuri stratificate compacte, structuri ventilate, acoperişuri verzi, pereţi cu izolaţie transparentă etc.:

Eficienţa izolaţiei termice presupune continuitatea sa pe întreaga suprafaţă a anvelopei. Orice discontinuitate fizică sau geometrică generează o punte termică caracterizată prin pierderi de căldură suplimentare şi risc de condens şi inconfort. Aceste punţi termice trebuie evitate pe cât posibil sau tratate de o manieră corespunzătoare atunci când nu pot fi evitate.